Datorita lui Mihail Musat si echipei de la Blogway, sarutaridecinema.wordpress.com isi muta locatia, se transforma si devine http://www.sarutaridecinema.ro/
In afara de schimbarea adresei, pot spune ca motivatia mea a crescut si ca sper ca noul blog sa aiba mai multe entry-uri si din ce in ce mai reusite 
Le multumesc frumos inca o data celor de la Blogwaysi va invit sa vizionati noua versiunea a blogului
Azi am facut prima achizitie importanta din peripetiile mele belgiano-germano-irlandeze de o saptamana, mi-am cumparat cel mai nou numar al revistei Cahiers du cinema, dedicat Festivalului de Film de la Cannes. Din ce am apucat sa citesc in tren, in drum spre Aachen, va pot spune ca mi-a placut editorialul, in care Festivalul de la Cannes este comparat cu Campionatul Mondial de Fotbal, pentru ca ramane evenimentul, locul, experienta care ii reuneste pe cei mai buni din domeniu intr-o competie onorifica. Innaritu care si-a prezentat primul film al carui scenariu nu a fost scris de Guillermo Ariaga, Doug Liman, singurul american din competitie, Mike Leigh care a luat Palme d’Or-ul in 1996, Nikita Mikhlakov care isi prezinta continuarea filmului care i-a adus marele premiu in 1994 impreuna cu ceilalti regizori si filmele lor fac parte dintr-un univers aparte care va fi dificil de organizat si clasat pentru juriul condus de Tim Burton.
Inapoi la revista, cu siguranta voi reciti reportajul despre The Man WIth A Camera, documentarul din 1929 al lui Dziga Vertov, scris pentru a veni in sprijinul elevilor de liceu care aleg ca subiect cinematografia la BAC (da, si eu consider ca nu m-am nascut in locul potrivit) si dosarul despre filmele lui John Ford.
Am retinut stirea despre cel mai nou film al lui Scorsese, care se va lansa in decembrie 2011 si care va folosi aceeasi tehnica 3D utilizata de James Cameron pentru Avatar. Este o adaptare a cartii ilustrate de Brian Selznick, The Invention of Hugh Cabret, in care actorii principali sunt un baietel care traieste intr-o gara pariziana si anii ’30.
Pe Twitter este foarte popular in acest moment hashtagul #movietitlesthatcouldbepornos. Daca aveti cont, cautati-l si tweetuiti propunerile voastre.
Cele mai inspirate mi s-au parut: Cheaper by The Dozen, Free Willy!, Yesman, Bone Collector, Iron Man, Balls of Fury, Million Dollar Baby, Final Destination, Up )
Eu am propus Lady and The Tramp si Catch Me If You Can 
Raspunsul il vom afla pe 27 mai, la noua editie ShortsUp care aniverseaza … Daca vrei sa afle ce si pe cine, te inscrii pe site-ul evenimentului si vei primi prin sms indicatiile
Pana atunci, poti sa afli mai multe indicii de la Andi Vasluianu, Tania Popa, Ioana Flora, Tudor Aron Istodor, Adrian Titieni, Ada Condeescu si George Pistereanu in promo video-ul de mai jos
Spotul TIFF 2010, festival care va incepe pe 28 mai. No comment. Ba nu, e foarte tare ))
Atat a reusit sa castige Iron Man 2 in primul week-end al lansarii, conform HollywoodReporter.com, cu 35 milioane mai mult decat primul film al seriei si cu 24,8 milioane mai putin decat The Dark Knight, cel care detine recordul pentru cele mai mari incasari in primul week-end de vizionare. Cele peste 133 de milioane stranse ii asigura locul 5 in topul celor mai bine vandute filme in primul week-end de la lansare si cea mai buna performanta a studiourilor Paramount. Asadar, chiar daca cercul care a devenit triunghi, semnul dolarului a devenit mai mare >:P
Sequelul a fost urmat de remake-ul Nightmare on Elm Street si de aventura animata 3D How To Train Your Dragon, care a reusit sa incaseze in total, de la lansare, peste 200 milioane de euro.
Asa cum exista un ciclu in orice domeniu, si in lumea filmelor se pot observa diverse patternuri: exista un timp al festivalelor si al filmelor artistice, momentul lansarii candidatelor la Oscar si vara, sezonul entertainmentului, al blockbusterelor, al lansarilor si mai ales, al incasarilor record.
Box-office-ul a devenit noua icoana a producatorilor la care se inchina adoptand cele mai incitante strategii de marketing. Ceea ce se poate vedea din pacate in calitatea sau mai bine spus in lipsa ei, a filmelor lansate, promovate prin intermediul unor trailere care iti iau mintile, care iti cresc asteptarile gandindu-te la cum vor arata toate efectele in (iMAX) 3D, care te fac sa visezi la o poveste cinematografica nemaivazuta… de multe ori pleci din cinematograf dandu-ti seama ca toate cadrele, secventele, replicile ce merita vizionate, auzite, le stii deja din trailer. Nu imi inchipui ca vreunul dintre blockbusterele lansate va fi noul 8 1/2, dar pur si simplu vreau sa vad filme care sa stimuleze atat la nivel vizual, cat si narativ.
Acestea fiind zise, m-am pregatit pentru aceasta vara, rasfoind numeroasele summer movie guides si se pare ca Iron Man 2 a deschis balul (dap, sezonul filmelor de vara incepe din mai, asa cum si sarbatorile de iarna incep mai nou din octombrie), care nu m-a incantat foarte tare.
Pentru inceput, va ofer un link care mi-a placut foarte mult, Wired.com a realizat un trailer funky in care a adunat 12 filme importante ale verii 2010.
Acum, in functie de revista, preferinta si activitati de promovare, lista celor mai hot filme de vazut in aceasta vara difera, dar va pot spune ca vom putea vedea
- ultima parte a sagai Shrek (in 3D, bineinteles,)
- al treilea film Toy Story, in care jucariile trebuie sa gaseasca o alternativa existentiala, acum ca Andy pleaca la facultate
- o parodie cu Will Forte de la Saturday Night Live a serialul de televiziune MacGyver, careia trebuie acordata macar o sansa, avand in vedere ca Val Kilmer joaca rolul personajului negativ
- Eclipse, a treia parte a sagai Twilight, care a fost compromisa din cauza sequelului de calitate indoielnica si a abuzurilor de promovare pentru a stoarce cat se poate din povestea romantata, care in timp devine menage a trois
- un film de actiune cu Angelina Jolie, Salt… nu simt nevoia sa mai adaug ceva, e actrita mea preferata
- o adaptare dupa un comic book, Jonah Hex, cu Josh Brolin in rolul anti-eroului, dupa un scenariu care a suferit atat de multe modificari, incat pe final regizorul a facut lucrurile dupa cum a vrut
- un thriller despre implicatiile jocului cu ADN-ul uman si animal, pe care as fi tentata sa il vad datorita prezentei lui Adrien Brody
- o noua productie regizata de M. Night Shyamalan, The LAst Airbender, bazata pe serialul de animatie de pe Nickelodeon, care il are in rolul negativ pe Dev Patel din Slumdog Millionaire
- sequelul Sex and The City (macar apare Penelope Cruz care flirteaza cu Mr. Big )
si ….da, sunt multe filme, pregatite pentru a satisface toate gusturile si pentru a atrage cat mai multi spectatori si pentru a umple buzunarele studio-urilor.
Sunt 3 filme pe care vreau neaparat sa le vad in aceasta vara : Prince of Persia, foarte sincer in promovare, catalogat ca fiind un film de producator – Jerry Bruckheimer, cel care a doborat record dupa record cu The Pirates of the Carribean, sper sa se ridice la nivelul asteptarilor pe care le creeaza, Jake Gyllenhall sa fie la fel de bun ca intotdeauna, Gemma Arterton sa aiba un rol mai important decat sa sopteasca vorbe pline de mister si sa flirteze (ca in Clash of the Titans), iar Sir Ben Kingsley sa fie un villain autentic.
Al doilea film pe care vreau neaparat sa il vad este Inception, fiind de ajuns sa spun numele regizorului Chris Nolan, care mi-a marcat vara de acum 2 ani cu The Dark Knight si ca actorul din rolul principal este Leonardo DiCaprio.
Si al treilea este Micmacs, regizat de Jean Pierre Jeunet, cel care a creat lumea lui Amelie Poulain si care ne duce acum in universul underground al unei bande de excentrici care vor sa se razboiasca cu un producator de arme care le-a distrus viata.
Si daca vi se pare un topic interesant, puteti incepe sa faceti pariuri legat de cine va fi cel mai tare film al verii, completand poll-ul de mai jos!
http://insidemovies.moviefone.com/2010/05/05/summer-movies-2010-poll-what-will-be-the-biggest-movies-of-the-summer/
Va doresc o vara plina de filme [bune]
Ar trebui sa existe o axioma in cinematografie: Sequelurile blockbustereleor nu sunt la fel de reusite ca primul film. Da, am fost sa vad Iron Man 2, cel care deschide sezonul filmelor de vara, al blockbsuterelor si al tuturor productiilor menite sa ne asigure divertismentul in aceasta vara.
Singurul lucru pe care il tin minte de cand am urmarit Iron Man acum 2 ani este ca m-am plictisit teribil. Ma simteam in contratimp fata de restul lumii pentru ca, in ciuda rezultatele extraordinare la box-office, aprecierile fanilor si laudele criticilor, intre mine si acest film nu exista nici un pic de chimie. Nici in aceasta seara lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.
Imi place Rober Downey Jr, imi place ca nu mai joaca rolul drogatului prin clinici de dezintoxicare si ca a redevenit the talented leading man, abordand tot felul de roluri principale care ii pun in valoare personalitatea artistica multipla. In scena de inceput, cand Stark apare in fata multumii pentru a sustine tipicul discurs propagandist din filmele americane, in acest caz despre mostenirea lasata unei generatii de tatal sau, Downey reuseste sa transmita ego-ul imens al personajului, atat de mare, incat ai senzatia ca ecranul cinema-ului nu il va putea cuprinde. Un alt defect al lui Stark este ca e pe moarte, paladiul folosit pe post de “combustibil” pentru aparatura care ii face inima sa bata ii intoxifica sangele. De aceea, trebuie sa gaseasca un element – inlocuitor. Secretul se afla in tocmai mostenirea pe care tatal sau (interpretat de John Slattery, simpaticul din Mad Men) i-a lasat-o si pe care Stark trebuie sa o decodifice ca sa supravietuiasca.
Restul actorilor m-au dezamagit: nu exista pic de chimie intre Downey Jr si Gwyneth Paltrow, desi sarutul de la final a fost cel mai reusit moment al lor, Don Cheadle este neconvingator, Sam Rockwell apare in cateva secvente absolut penibile (personajele negative nu ar trebui sa fie puternice, expresive, to love to hate them?), Mickey Rourke apare in toate secventele mele preferate din film, este infiorator in rolul rusului hotarat sa il distruga pe Stark, dar nu i se ofera destul spatiu pentru a construi un personaj complex, Scarlet Johansson se fataie botoasa prin fata camerei de cateva ori si in 2-3 secvente de actiune, pe care se vede clar ca nu le-a executat ea, bine ca nu sunt multe.
Da, in principiu, acest film o sa doboare recorduri de audienta, o sa fie apreciat pentru efectele sale (care nu sunt revolutionare, dar bine realizate), dar acea legatura pe care o am de obicei cu un film in aceasta situatie nu exista. I’m just not an Iron Man person. Singurul lucru care mi s-a parut simpatic si care mi-a placut este ca cercul din dreptul inimii devine triunghi luand forma noului element creat de Stark, menit a-l diferentia pe noul Iron Man de robotii controlati de ala rau si de vechiul model, intarind faptul ca desi s-au construit copii, el este unic.
A! Si faptul ca a aparut Samuel L.Jackson, actorul cu cele mai multe roluri in cele mai importante blockbustere din ultimii ani, a facut cele 2 ore mult mai suportabile.
It’s important not to indicate. People don’t try to show their feelings, they try to hide them.
Robert de Niro
Acum aproape un an, am primit cadou o carte din colectia Movie icons de la editura Taschen, despre Robert de Niro (desi as fi preferat-o pe cea despre Johnny Depp :) ) si, la aproape un an de atunci, am reusit sa o citesc.
Prima mea amintire legata de Robert de Niro este cea din filmul We’re No Angels (1989), remake al productiei cinematografice omonime din 1955 cu Humphrey Bogart. Am pastrat in mintea acea vizionare din mai multe motive, dar mai ales deoarece copilul de 10 ani de atunci a ramas fascinat de faptul ca, desi stia ca personajele lui de Niro si Sean Penn sunt oameni rai, care au gresit, “le tinea partea pentru ca au suflete bune”.
Revenind la carte, textul este destul de succinct, domina imaginile din filme langa care apar citate ale actorului sau ale colaboratorilor care il descriu pe de Niro din mai multe puncte de vedere. De Niro este catalogat ca fiind un om existentialist, orientat catre individualitate si subiectivitate, care acorda atentie fiecarei descrieri.
Acest lucru se poate observa foarte usor in diversitatea rolurilor pe care le-a acceptat: voyeurist (Greetings), jucator de baseball bolnav in faza terminal (Bang The Drum Slowly, 1973), muncitor care e trimis sa lupte in Vietnam (The Deer Hunter), preot, comandant rasist (Men of Honour, 2002), un fan obsedat (The Fan, 1996), Frankenstein, Capone (The Untouchables, 1987) sau diavolul (Angel Heart, 1989), victima a unei boli legate de somn intr-un film bazat pe un studio psihiatric (Awakenings), violator (Cape Fear, 1991).
Cadrele sunt diferite, dar jocul lui de Niro ramane la fel de intens, de violent, devine in totalitate personajele pe care le joaca, chiar si in rolurile mici, ca cel din Brazil (1985). Neil Simon, scenaristul The Deer Hunter spune despre Robert de Niro : He’s a very intense actor, he doesn’t play joy very well. Si chiar si atunci cand abordeaza roluri de comedie, sursa de umor, de ironie trebuie sa derive dintr-o disfunctionalitate psihica sau mentala. Isi doreste sa joace situatii marginale si isi pune la incercare toate instrumentele de care dispune: vocea, gesturile. Unul dintre citatele lui de Niro din carte, care mi-a placut foarte mult : One of the things about acting is it allows you to live other people’s lives without having to pay the price.
Tanarul brunet, slabut, cu privirea blanda, cum il descria Shelly Winters, cu care a jucat in Bloody Mama, 1970 s-a remarcat incepand cu primele filme in regia lui dePalma si a lucrat cu regizori ca Elia Kazan, in 1976, Bernardo Bertolucci si cu Luc Besson in 1998. Dar nu poti vorbi despre cariera lui de Niro fara a-l pomeni pe Martin Scorsese. In timp, actorul a devenit alter ego-ul regizorului, jucand in Mean Streets, filmul care l-a facut cunoscut, Taxi Driver, filmul care l-a facut memorabil. Au urmat Casino, Goodfellas, iar relatia foarte apropiata dintre cei doi ii excludea de multe ori pe ceilalti membri ai echipei. Cadrele foarte stranse ale lui Scorsese, din Taxi Driver, care ii surprind nebunia in fiecare licarire a ochilor si alienarea i-au stabilit locul in imaginarul cinematografic. Ani mai tarziu, in 2002, in City by The Sea, de Niro se gaseste din nou in rolul unui barbat singur in New York.
Relatia de lunga durata a lui de Niro cu orasul american reiese din atitudinea streetwise, se vede in rolul saxofonistului din musicalul New York, New York, in care a jucat alaturi de Liza Minelli, si din proiectele pe care le-a initiat in Tribeca, printre care si un festival de film.
A jucat alaturi de multi actori. Confruntarea intensa dintre de Niro si Al Pacino din Heat a fost reluata dezastruos in 2008, in Righteous Kill. Leonardo DiCaprio, desi un pusti, a jucat de la egal al egal cu de Niro in This Boy’s Life, castigand dreptul de successor la titlul de protejat al lui Scorsese.
Ca de obicei, in urma unei lecturi despre un material despre filme, lista mea de filme de vazut se mareste. Vreau sa vad neaparat Falling in love, o poveste de dragoste in care joaca alaturi de Meryl Streep care, desi este o foarte buna prietena a lui, declara ca nu il cunoaste deloc. Trecand in revista filmele lui, cum ai putea sa faci asta?
