Iron Man 2. Cercul a devenit triunghi

Ar trebui sa existe o axioma in cinematografie: Sequelurile blockbustereleor nu sunt la fel de reusite ca primul film. Da, am fost sa vad Iron Man 2, cel care deschide sezonul filmelor de vara, al blockbsuterelor si al tuturor productiilor menite sa ne asigure divertismentul in aceasta vara.

Singurul lucru pe care il tin minte de cand am urmarit Iron Man acum 2 ani este ca m-am plictisit teribil. Ma simteam in contratimp fata de restul lumii pentru ca, in ciuda rezultatele extraordinare la box-office, aprecierile fanilor si laudele criticilor, intre mine si acest film nu exista nici un pic de chimie. Nici in aceasta seara lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.

Imi place Rober Downey Jr, imi place ca nu mai joaca rolul drogatului prin clinici de dezintoxicare si ca a redevenit the talented leading man, abordand tot felul de roluri principale care ii pun in valoare personalitatea artistica multipla. In scena de inceput, cand Stark apare in fata multumii pentru a sustine tipicul discurs propagandist din filmele americane, in acest caz despre mostenirea lasata unei generatii de tatal sau, Downey reuseste sa transmita ego-ul imens al personajului, atat de mare, incat ai senzatia ca ecranul cinema-ului nu il va putea cuprinde. Un alt defect al lui Stark este ca e pe moarte, paladiul folosit pe post de “combustibil” pentru aparatura care ii face inima sa bata ii intoxifica sangele. De aceea, trebuie sa gaseasca un element – inlocuitor. Secretul se afla in tocmai mostenirea pe care tatal sau (interpretat de John Slattery, simpaticul din Mad Men) i-a lasat-o si pe care Stark trebuie sa o decodifice ca sa supravietuiasca.

Restul actorilor m-au dezamagit: nu exista pic de chimie intre Downey Jr si Gwyneth Paltrow, desi sarutul de la final a fost cel mai reusit moment al lor, Don Cheadle este neconvingator, Sam Rockwell apare in cateva secvente absolut penibile (personajele negative nu ar trebui sa fie puternice, expresive, to love to hate them?), Mickey Rourke apare in toate secventele mele preferate din film, este infiorator in rolul rusului hotarat sa il distruga pe Stark, dar nu i se ofera destul spatiu pentru a construi un personaj complex, Scarlet Johansson se fataie botoasa prin fata camerei de cateva ori si in 2-3 secvente de actiune, pe care se vede clar ca nu le-a executat ea, bine ca nu sunt multe.

Da, in principiu, acest film o sa doboare recorduri de audienta, o sa fie apreciat pentru efectele sale (care nu sunt revolutionare, dar bine realizate), dar acea legatura pe care o am de obicei cu un film in aceasta situatie nu exista. I’m just not an Iron Man person. Singurul lucru care mi s-a parut simpatic si care mi-a placut este ca cercul din dreptul inimii devine triunghi luand forma noului element creat de Stark, menit a-l diferentia pe noul Iron Man de robotii controlati de ala rau si de vechiul model, intarind faptul ca desi s-au construit copii, el este unic.

A! Si faptul ca a aparut Samuel L.Jackson, actorul cu cele mai multe roluri in cele mai importante blockbustere din ultimii ani, a facut cele 2 ore mult mai suportabile.

2 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack